Optimismul, un mit; optimistul, un zeu?

Stim cu totii ca optimismul tine de piticii nostri de pe creier si pe norisorii pufosi creati de acestia in lipsa de alte motivatii si altei incurajari, si ne ajuta sa nu innebunim de tot si sa gasim cumva puterea de a continua drumul bucurandu-ne cand ne impiedicam de tot felul de obstacole.

Atitudinea aceea usor naiva de copil care se bucura atunci cand primeste o palma de la parinti pentru cinvata sa nu mai comita aceeasi greseala nu se numesteoptimism. Se numeste, pur si simplu, intelepciune. Se bazeaza pe capacitatea de a intelege ca ceea ce facem are, automat, un efect si o reactiune. E pura logica. Incurajez logica, dar nu incurajez optimismul dupa definitia lui generala. Nu sunt de acord cu faptul ca gandirea pozitiva sau negativa are vreo relevanta in sansele noastre de reusita, in general. Ceea ce intr-adevar conteaza este constientizarea puterilor noastre reale si mobilizarea lor totala intru scopul-tinta. Daca un anumit lucru ne depaseste capacitatile, trebuie sa gasim o metoda oarecare sa le sporim si sa ajungem acolo, sau sa gasim alte atuuri care sa tina loc deficientelor noastr. Au loc notiunile de “optimism” si “negativism in treaba asta? Evident, nu. Pentru ca avem cate ceva de invatat de  absolut orice om ce exista, oricat de “rau” ni s-ar parea, in acest caz ar trebui sa apelam la sociopati. Optimismul contine o mare doza de sentiment ce consuma inevitabil enorm de multa energie, ce ar putea fi canalizata inspre implinirea scopului in sine, nu irosita in acest fel pe mintea noastra mult prea neincapatoare si cu standarde mult prea fixe. Sa invatam de la sociopati! Ei nu au capacitatea de a se lasa guvernati decat de un singur sentiment,pe care il pot percepe si simti in totalitate, si anume furia. Nu pot defini si nu se pot lasa definiti decat de aceasta mare urgie sufleteasca ce ii consuma si ii impinge spre diverse actiuni, justificate sau nu. Aceasta furie se transforma in motivatie, in fericire(evident una cu iz malefic),intr-un mo9d de viata si intr-o trasatura definitorie ce nu lasa loc de altceva. Sociopatii nu pot, asadar, sa traiasca niciun alt fel de sentiment in afara de acela al furiei, atat de bine camuflate, incat individul in cauza pare cel mai fericit. In drumul sau, sociopatul este condus de acest puternic impuls si nu poate concepe alt rezultat decat reusita, incapabil si detasat de orice alt sentiment, pana la implinirea scopului lui. Nu, nu spun ca ar trebui sa fim furiosi tot timpul ca sa reusim si sa uitam de aceste doua notiuni despre care vorbesc (cum probabil ar intelege orice idiot ar citi textul acesta, presupunand ca existavreunul), ci spun ca asa cum furia se transforma in cazul sociopatului intr-o vointa si ambitie de nemasurat idrumul sau ce duce explusiv la succes, asa ar trebui si noi restul sa ne detasam de ecourile personalitatii noastre din suflet, si sa facem tot ce ne sta in putinta, fara “nu pot, o sa ne ducem dracu’”, dar si fara “voi zbura pe covorasul meu magic pana voi ajunge in locul in care vreau sa ajung si voi trage parturi roz stralucitoare pe drum”. Optimismul consumdin resursele vitale realizarii noastre in orice domeniu, iar utilitatea lui nu exista decat in mintea noastra.Nu de mult am aflat ca, pentru a cunoaste un lucru cu adevarat, trebuie sa renuntam la pererea noastra despre acesta. Acest lucru se aplica la absolut orice. Pentru a cunoaste drumul catre o reusita sau catre succes in general, trebuie sa renuntam la parerea despre el(prin “parere” intelegem, aici, opinia noastra despre sansele de reusita) si sa incepem sa-l exploram si sa-i facem o schita pana cand toate contururile sunt clare, apoi urmarirea lui devine destul de simpla. Asadar,optimismul nu este decat o lupa prin  care privim propriile noastre fantezii, iar negativismul este un obiect invers unei lupe, nu stiu daca exista asa ceva(in fine ).

Notiuni inventate aiurea, pentru creierul nostru ce nu poate mai mult, intregi mentalitati construite pe baza acestora, degeaba. Ar trebui sa renuntam la ideile dualiste si sa incepem sa traim pur si simplu…